ANTÓN GARCÍA
Nesti volume 13 de la Revista de Filoloxía Asturiana, Pablo Suárez García dedica un artículu al “sufixu verbal -iola”. Diznos que quien primeru describe esti sufixu pal asturianu ye Xuan Sánchez Vicente nel Diccionariu asturianu-castellanu (2008), baxo la voz iola, y que la Gramática de la Llingua Asturiana (1998) nun fai referencia a elli. Ye un sufixu que s’añade al infinitivu del verbu que s’acaba d’usar pa poner en dulda l’afirmación fecha: “-Voi ganate. -Sí, ho; ganariola”, quier dicise, “pienses tu que me vas ganar, pero nun se te va arreglar”. Suárez García propón llamalu “potencial negativu”. La mayor novedá del artículu ye que restrexa’l mesmu usu nel lunfardu, la xerga del arrabal de Bonos Aires, que dalgunos investigadores describen como un fenómenu que circula con gran vitalidá a partir de los años trenta. Nun podemos saber en qué dirección caminó la influencia, pero ye difícil creer la casualidá de que se diera una confluencia tan esacta a tantos kilómetros de distancia.